Valoarea nu este apreciata cand trebuie

            Lucrurile nu sunt prea frumoase pentru familia din povestea noastra. Totul pare trist in tara aceasta plina de probleme, inca o problema in plus parca ii ingroapa de tot.
Familia Restian compusa din Ioana si Vasile, au doi copii, unul cu varsta de 20 de ani si celalalt cu varsta de 15 ani.                       
            Cel mare, Ionut are un har enorm, tot ce atinge si tot ce incearca sa creeze ii iese extraordinar, insa are o problema mare, nu poate face nimic din cauza faptului ca ai lui nu il pot finanta cu bani pentru ca tot ce creeaza sa ajunga sa fie pretuit la adevarata sa valoare. Este un baiat extraordinar, bun la suflet, respectuos, modest si incearca din rasputeri sa reuseasca intr-o societate aproape imposibila.                       Baiatul mic al familiei se numeste Andrei si nu s-a remarcat atat de mult pana la aceasta varsta cu ceva extraordinar insa isi vede de viata lui, respecta scoala si chiar daca nu este cel mai bun, are un loc printre cei care nu se chinuie dar trec peste.                        
            Personajul principal din povestea noastra este Ionut care trece prin foarte multe incercand sa ajunga un om respectat si apreciat de toata lumea pentru darurile sale divine.            Ionut de cand era mic a uimit lumea din jurul lui, in primul rand cu calitatile sale vocale cu care a ajuns sa castige cateva festivaluri de muzica remarcandu-se inca de atunci. Pasiunile sale de mic erau : muzica, scrisul, cititul si pictatul. A castigat mai multe concursuri si a fost remarcat de multa lume care putea sa-l in ajute insa toti il laudau si nimeni nu facea nimic pentru el.            
            Zi dupa zi era din ce in ce mai bun in ceea ce facea, a reusit picturi nemaipomenite unele chiar au fost vandute insa pe bani de nimic si a reusit sa scrie si un roman extraordinar apreciat de toti care au avut norocul sa-l citeasca. Era foarte greu sa ajunga sa se remarce deoarece pe toate pistele unde trebuia sa ajunga avea nevoie de bani pentru a investi ca dupa sa castige cu adevarat ce isi dorea mai mult, aprecierea sufleteasca, o vorba buna si respect din partea cat mai multor oameni.            
            Oamenii care puteau sa-l ajute pe Ionut erau foarte sceptici in ceea ce priveste banii pe care trebuiau sa-i investeasca, pentru ca era o perioada foarte proasta in lume din punct de vedere economic nimeni nu dorea sa se implice.            
             Ionut se bucura extraordinar la fiecare ocazie in care putea sa le arate oamenilor de ce este capabil. A fost si la cateva emisiuni televizate, la expozitii si a reusit sa atraga atentia unor oameni care doreau sa investeasca.  A fost chemat de un impresar care dorea sa faca o trupa de muzica. A dat niste probe si au iesit foarte bine s-a dovedit a fi exact ce trebuie. Era o trupa formata din trei baieti care cantau muzica pop. Nici nu va puteti inchipui fericirea din sufletul lui Ionut ca in sfarsit visurile lui de a deveni un artist se conturau din ce in ce mai mult si toata munca lui depusa pana la varsta de 20 de ani parca era nimic cand se gandea in sfarsit ca isi va atinge scopul. Repetitiile mergeau struna si baietii se intelegeau de minune, dupa cateva luni bune de repetitii se completau perfect si muzica lor parca iti ungea sufletul cu miere.                       Toate au fost bune pana au primit contractele pe care trebuia sa le semneze, a inceput cosmarul... Baietii au inceput sa se certe cu argumente pro si contra deoarece contractul se facea pe o perioada lunga de timp si ei nu prea aveau drepturi sa faca nimic insa obligatii cu carul.            
            Au incercat toti sa negocieze intr-un fel cu impresarul insa acesta stia ca a dat de mina de aur si ca putea scoate foarte multi bani cu ei si dorea sa smulga cat putea de mult,  nu ajungeau la nici un numitor comun din puct de vedere al contractului. Baietii trebuiau sa fie niste robotei prezenti oricand si oriunde pentru nimic o perioada de 10 ani.            
             A tras cateva luni bune cu impresarul insa acesta nu vroia sa faca nimic, au inceput sa scartaie lucrurile. Baietii veneau din ce in ce mai rar la repetitii, lucrurile se stingeau usor, usor si Ionut era din ce in ce mai dezamagit in legatura cu asta.            
             La varsta de 21 de ani toate planurile lui fusesera arse si trebuia sa porneasca de la zero. A intrat intr-o depresie crunta si s-a apucat sa scrie. Parca nu mai avea timp nici de prieteni, nici de familie, scria si scria incontinuu despre viata, lume, si societatea aceasta bolnava.            
             Toti cei din jurul lui au incercat din rasputeri sa il puna pe picioare insa nu au reusit. Era atat de trist ca incepuse sa manance din ce in ce mai rar. Consuma cafea din ce in ce mai mult si se distrugea singur, incet, incet.           
             Toata ziua scria si in pauzele de scris picta, toate lucrurile erau negre , gri si a intrat intr-o stare de nihilism total. Nu mai manca impreuna cu familia, nu mai vorbea cu nimeni si in depresia lui, i-a venit o idee cutremuratoare. O idee pe care nu o discutase cu nimeni, era in sufletul lui si o tinea pentru el ca o scapare din neantul acesta desastruos. Se gandea ca tot ce a facut el pana atunci putea fi apreciat doar in cazul in care nu mai era si singurul lucru care ii mai ramasese sa-l faca era sa se sinucida.           
              Dezamagit, trist, cocosat de problemele familiale si nu numai, fiecare zi care trecea pentru el era un chin. El incerca sa creeze si parintii lui il avertizau incontinuu ca e viata grea si ca nu a reusit, nu este nici o problema insa trebuie sa vada lucrurile real si sa isi caute un loc de munca pentru a ajuta familia. Stia ca intradevar trebuia sa faca aceste lucruri insa nu vroia sub nici o forma sa inceteze in a scrie si picta. Saptamani dupa saptamani, luni dupa luni scria si scria, picta si picta inchis in camera lui nu zabovea o secunda si incerca sa doarma cat mai putin pentru ca timpul pe care il petrecea cu activitatile sale sa dureze cat mai mult.            
              Intr-o zi manat de depresie Ionut se trezeste parca hipnotizat, si dupa un vis extraordinar in care era cu adevarat apreciat de toata lumea s-a gandit ca a venit momentul sa inceteze in a incerca sa reuseasca si sa isi sfarseasca viata. Gandea ca nu este usor sa faci asa ceva si ca poate fi un gest la lasitate dar in acelasi timp si un gest de curaj negativ exceptional. Era un moment unic, trist si cutremurator in gandul lui treceau parca foarte rapid toate intamplarile pe care le-a trait, fie ele rele sau bune, simtea cum corpul incearca sa se opreasca din a continua... Dar cu toate astea isi taie gatul si cade in pat rapus de neputinta...           
             Toata familia, toti prietenii sunt stupefiati de ce s-a intamplat si numai ei stiu cata durere cara peste umerii lor in fiecare zi cand privesc la tablourile lui si cand asculta melodiile lui... Cartile pe care le-a scris se vand cel mai bine, muzica este ascultata de foarte multa lume si o mare parte din picturi au fost vandute cu preturi enorme si numai la oameni care apreciaza cu adevarat arta. Artistul nostru si-a indeplinit misiunea de a salva familia din saracie insa cu pretul vietii sale.           
             Finalul este unul trist dar acum Ionut este cu adevarat apreciat pentru tot ce face si tot ce a facut intr-o lume in care nu conteaza banii mai mult decat sufletul omului si creatia lui pozitiva.

Sistemul si Oamenii

Eu sunt genul de om care incearca, incearca si incearca din nou si din nou pe toate caile sa reuseasca. Eu sunt omul care isi doreste ca lumea sa fie frumoasa pentru toata lumea. Poate sunt idealist insa consider ca toti oamenii care traiesc trebuie sa traiasca bine. Eu cred ca ne nastem cu dreptul de a trai bine si in cazul in care demonstram ca nu suntem capabili sa traim bine, atunci sa traim prost. Sunt mai mult decat convins ca 50% din populatia Globului nu traieste bine si sunt si mai convins ca mai mult de 10% au averi pentru cateva zeci de miliarde de oameni. Fie ca au facut averile pe cont propriu intr-o agitatie nebuna de munca, noroc si daruire, fie ca s-au nascut cu averi, oamenii toti merita sa traiasca la fel de bine. Nu suntem facuti sa pornim diferit pentru ca respiram acelasi aer. Unde este libertatea si egalitatea intr-o lume in care incerci, muncesti, si nimeni nu iti ofera nimic in schimb pentru ca, ori nu are , ori sistemul a ingropat orice iesire din groapa a celor care nu au « pe cineva » sau a celor care nu au bani sa imparta. Pentru ca aici am ajuns oameni buni, am ajuns sa traim, sa mancam , sa respiram pentru bani. Tot ce facem noi se invarte in jurul celui mai plimbat si mai murdar lucru creat vreodata, banul. Acest sistem creat in care 70% din populatie se invart ca niste robotei, muncesc si trag pentru 30% din populatie care ori nu fac nimic ori se plang tot timpul ca oamenii care fac nu fac bine ce trebuie sa faca.

            Am ajuns la momentul in care sunt prea multi oameni « capabili » sa-ti spuna ce sa faci, insa sunt prea putini oameni care fac, si aceeia au cele mai mari probleme. Suntem in punctul in care cei care au, ranjesc diabolic la cei care nu au si toate lucrurile merg struna pentru ei. Nimeni nu face nimic sa opreasca aceasta mascarada. Nimeni nu ridica un deget si toti se duc la munca cu capetele in pamant si o durere nemaivazuta in suflet.

            Unde se afla dorinta de a visa ? Unde se afla dorinta de a trai cu adevarat ? Dorinta de a respira cu adevarat aer fara ca cineva sa-ti spuna ce este obligatoriu sa faci si ce nu ? Am pierdut ce aveam mai de pret pentru noi, am pierdut sufletul, am pierdut viata si nu mai avem nici o iesire din gaura pe care ne-am creat-o singuri, oameni.

            Multi dintre dumneavoastra poate spuneti ca sunt pesimist insa nu exista nici un lucru mai clar decat majoritatea lucrurilor care se intampla. Reflectati un pic la ce am spus si ganditi-va ca toti acei oameni care merg pe strada cu capul plecat plini de probleme, ar dori sa traiasca mai bine, dar nu au unde. Nu au unde pentru ca nu li se ofera ocazia de a trai mai bine.

            Foarte putini oameni sunt saraci pentru ca sunt lenesi sau nu vreau sa munceasca, restul saracilor nu au loc de cei care au si care ocupa pozitii superioare.

            Sistemul creat de noi, oamenii este facut pentru cei care au in dauna celor care nu au. Lupta aceasta pentru supravietuire care exista de la inceput a ajuns o lupta pentru bani. Acesta este idealul tuturor, sa aibe tot ce isi doresc oricand si oriunde, sa fie cu oricine si sa faca ce vor.

Banii sunt iluzia care te fac sa crezi ca toate nevoile tale nelimitate , se indeplinesc cu ajutorul lor. Este o nerozie si pana nu intelegem acest lucru nu ne vom schimba nici noi si nici societatea in care traim.

Trebuie sa gandim un alt sistem de a diferentia oamenii si trebuie sa invatam sa facem lucruri frumoase pentru noi si pentru toata lumea.

Omul

          Ne-am transformat instinctul de conservare, intr-un instinct salbatic de a nimici tot ce exista in jurul nostru pentru a reusi noi. Nu intelegem ca acest instinct salbatic pe care l-am luat de la animale este ca la un carnivor care mananca cat sa se sature dar el nu omoara toate animalele pentru a-si crea impresia ca este superior si ca el trebuie sa aibe tot, chiar daca nu are nevoie. Omul nu intelege acest lucru si in ciuda faptului ca este special, pentru ca are ratiune si trebuie sa vada multe lucruri care se intampla, el nu vede nimic.

Bunatatea

     

      Bunatatea este esentialul care te trimite cu zambetul pe buze oricum, oriunde, oricand si te primeste la fel, peste tot, tot timpul si in orice fel.
      Bunatatea iti da curaj, iubire si toate sentimentele pozitive pe care le traiesti intr-un mod pur, aceste sentimente fara bunatate sunt inutile si nu le poti savura la adevarata lor valoare niciodata.
      Toti oamenii sunt buni la baza si trebuie exploatati in acest sens, micile scapari pot deveni cratere si te pot schimba total, nu ezita sa-ti aduci mereu aminte ca esti bun si ca aceasta calitate care reprezinta omul trebuie mentinuta vie tot timpul.

Diavol vs. Creator

"Cea mai mare artă a diavolului este să ne convingă că nu există." 

 Charles Baudelaire

          Toata arta Creatorului este grandioasa, infinit peste gandirea fricoasa a oamenilor care cred ca ceva mic si negru poate macar o secunda sa existe in eternitatea pura. Noi alegem sa ne fie frica pentru ca suntem creati sa simtim frica dar uitam ca avem ratiune sa o ocolim. Cei care au profitat de informatie pentru a inrobi sufletele oamenilor needucati au fost si vor fi rasplatiti cu aceeasi moneda. Lumina este peste tot, insa pentru a o simti avem nevoie de intuneric. Din aceasta cauza, lumina si intunericul stau in balanta si creaza unitate si forta. Toate acestea au fost create de Insusi Entitatea Suprema, care exista prin ele si cu ele, etern. Daca ce am spus nu este adevarat atunci si eu sunt inrobit, daca nu, inseamna ca am invatat sa traiesc fara frica de o inchipuire creata cu scopul de a ne manipula.

Crezi in Dumnezeu?

   

      Va propun sa meditati o clipa la Dumnezeu. Ganditi-va cum arata aceasta Entitate Perfecta si datatoare de viata...

      Inchideti ochii si simtiti marimea Universului, incercand sa cuprindeti cat puteti dumneavoastra, dincolo de blocuri, masini, pomi, de cer , de soare, de stelele cele mai aproapiate. Aceasta Entitate Pura, Creatorul, este sclipirea, dorinta, iubirea, lacrima, rautatea, intunericul si lumina alaturi de bunatate. Creatorul este totul ! Atemporal si adimensional este Dumnezeul nostru, al tuturor, pentru ca toti avem un singur Creator.

       Entitatea Suprema Creatoare nu favorizeaza pe nimeni, nu iubeste mai mult pe cineva si mai putin pe altcineva, nu are material genetic pentru ca nu are nevoie de un prunc care sa educe oamenii de pe Terra. Noi ne educam, din cauza aceasta avem ratiune, la fel cum exista in Univers si alte civilizatii, mai avansate sau nu, care nu au nevoie de copilul Creatorului ca sa mearga pe calea cea dreapta.

        Divinitatea reala este cea cu care comunicam noi insine fara sa ne prezentam nicaieri pentru nimeni si fara sa vorbim cu nimeni despre acest lucru. Contactul nostru cu Divinul este intim si unic pentru fiecare in parte. Nu trebuie sa ne ducem sa vorbim nici cu pastorul, nici cu preotul despre cum vorbim noi cu Dumnezeu.

       Nu trebuie sa dam explicatie nimanui despre viata noastra si "pacatele" noastre. Pentru ca noi nu pacatuim, noi invatam. Si faptul ca ne doare daca facem ceva gresit este plata noastra pe care o facem pentru greselile noastre.

       Crezi intr-un Dumnezeu? Daca nu crezi ar fi bine sa incepi sa-l cauti si sa-l simti, pentru ca exista si iti poate infrumuseta clipele pe care le traiesti cand asculti muzica din casti pe strada, trist, cu privirea in jos, sau cu fata in ziar, sau dimineata cu cana de cafea la gura si tigara in cealalta mana.

       Nimic din ce exista, ce se intampla si ce se va intampla nu este si nu va fi deagaba.

Prima mea carte!

 Pasager in trenul vietii

Lectura placuta!

Pentru cei care au citit cartea si carora le-a placut, sau care pur si simplu doresc sa doneze, deoarece este gratuita, nu oblig pe nimeni sa faca acest lucru, insa puteti dona oricat doriti, toate donatiile sunt apreciate. Cei care aveti un cont de Paypal exista un buton de donate pe aceasta pagina, in coltul din dreapta si pentru cei care nu au, puteti dona in acest cont bancar RO67INGB0000999901903718. Va multumesc anticipat tuturor pentru sustinere! Sanatate multa si numai bine va doresc!